De Petre Manuela
Surprins pe un drum golit de mersul oamenilor ești printre puținii care-și dăruiesc urmele aici. Când ai pus întâia oară piciorul în maratonul pentru Hristos, credeai că nici nu te vezi. Erai umbrit, înghesuit, pe culoarul tău ți-o luau alții înainte.
”-Mai are vreun rost să cred că alergarea mea e urmărită?”, îți ziceai.
Credeai că ți-ai pierdut numărul printre atâția concurenți. Mulțimea îți răpea râvna câștigării premiului, dar ți-ai păstrat hotărârea de a rămâne. Totul era învăluit în impulsuri de viață, în succesiune ritmică de pași, în dăruirea forțelor pentru o Cauză măreață. Aerul cunoștea parcă țelul unor oameni care nu voiau oprire. Ochii le erau pironiți spre o direcție care le va cere totul. Erau oamenii unui singur [...]
|