de Florin Berches

Şi a fost ieri şi este azi. Parcă aş trăi într-un film serial, plictisitor difuzat la ora amiezii. Totul e aşa monoton încât până şi mirosul trandafirilor e greu, iar răsăritul dimineţii apare-n scenă fără nimic nou. Mă aflu în mijlocul tristeţii căutând cu disperare ceva mai sublim decât asprimea de care dă dovadă chiar şi timpul care devine tot mai apăsat, căutând să mă lipsească de mine însumi. Cum să mă bucur intr-o atmosferă neputincioasă, aproape sterilă în a-mi aduce iar bucuria?
Privesc in jur şi caut cu meticulozitate in profunzimea sufletului prietena-mi fidelă în astfel de situaţii:Speranţa! O caut dar iată că m-a părăsit…nu se simte bine să fie parte a inimii mele şi nu e [...]

de Iulia Tuns

Chemarea la slujire, consideră Rick Cunningham, este cel mai important lucru după mântuire. Pavel a fost excepţia de la regulă, despre el am putea spune că a primit în acelaşi timp şi chemarea şi mântuirea. Chemarea este validă doar când este primită din partea lui Dumnezeu. Oamenii, biserica, comunitatea din care facem parte, cultul, pastorul nu ar trebui să intervină în acest proces. O dată ce un creştin este sigur pe chemarea sa la slujire, el trebuie să facă un pas înainte, prin punerea în practică.

Rick Cunningham, profesor la Colegiul Biblic pentru cursul de Faptele Apostolilor, dar acum în vizită pentru a ne provoca la misiune, ne mărturisea că înainte de a-şi începe lucrarea misionară, în [...]

de Iulia Tuns

În urmă cu 39 de ani, Sven Gunnar Roos, a îmbrăţişat 100% chemarea la slujire, lansată de Dumnezeu. Deşi a crescut într-o familie creştină la vârsta adolescenţei, ne-a mărturist cu părere de rău, şi-a părăsit credinţa “pentru alcool şi un alt stil de viaţă”. Viaţa trăită departe de Dumnezeu nu l-a împlinit, dimpotrivă i-a dat un imbold pentru a reveni în biserică.

Influenţat de mesajul unui evanghelist, ajunge să-şi exprime public mărturia shimbării sale, în cadrul campaniilor de evanghelizare ale acestuia. În anii ’70, a urmat o şcoală biblică, timp de doar patru săptămâni. Regretă că nu a avut atunci posibilitatea de a urma o şcoală biblică de lungă durată, însă a [...]

de profesor Vasile Piscoi

În tradiţia biblică, sărbătoarea Paştelui este momentul evocării unui nou început. Perioada captivităţii se termină cu judecata năpraznică a opresorului, iar poporul lui Dumnezeu este mântuit prin sângele mielului pascal. Eliberarea, răscumpărarea se face prin jertfă. Jertfa are o manifestare exterioară - aplicarea sângelui pe rama uşii de la intrare în casa, dar şi una lăuntrică, prin împartăşirea din carnea mielului. În saptămâna ce urma, poporul răscumparat trebuia să înlăture aluatul vechi şi să prăznuiască sărbătoarea cu azimi - pâine nedospită. Se întrerupe astfel contaminarea prezentului de puterile dominatoare ale trecutului.

Există aici un amestec paradoxal, de sobrietate şi exuberanţă - ieşirea din robie se face pe temeiul unei jertfe desăvârşite. Doar pe un [...]

de Estera Opre

Paştele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale evreieşti. Această perioadă festivă vizează un moment important din istoria lor prin care celebrează eliberarea din robia egipteană. Paştele sau Pesach, în limba ebraică, înseamnă protecţia evreilor sau trecerea pedepselor pe lângă casele lor.

Cu ocazia acestei sărbători, evreii au un ritual numit Sheder, care arată cum servesc ei mesa de Paşti.
Înainte de începerea acestui ritual, casa trebuie să fie curăţită, se face curat nu numai în casă, ci şi în curte şi grădină. Deasemenea, în casă nu este permis să aibă nici un fel de mâncare din aluat dospit.
În prima seară se face o masă pentru familie şi prieteni, unde se servesc cu farfurii şi tacâmuri folosite doar pentru [...]

de Rozica Silaghi

E praznicul Paștelui o celebrare a prezentului sau una a trecutului? Dacă este a prezentului, de ce nu este celebrat de toţi creștinii la aceeaşi dată? Paştele a fost prăznuit de la început în toată lumea creștină, dar în Biserica veche au existat discuţii serioase în ce privește data sărbătorii.

În primele secole sunt cunoscute cel puţin trei date de celebrare pentru această sărbătoare: ziua de 14 a lunii Nisan sau duminica cea mai apropiată de aceeaşi dată. Deasemenea, în Galia, unii creștini serbau pe 25, respectiv 27 martie. Acestor diferențe li s-au atribuit serioase controverse din partea partizanilor diferitelor practici, care, uneori tindeau să ajungă la adevărate schisme sau rupturi între biserici. O uniformizare a acesteia a încercat [...]

de profesor Ghita Mocan

1. Credeţi că postmodernismul influenţează adevăratul sens al Paştelui? În ce măsură credeţi că îl influenţează?

Dacă prin postmodenism înţelegem punerea sub semnul întrebării a întregii istorii, a tradiţiei şi a valorilor absolute, atunci da. Semantica spirituală a Paştelui e lovită, cred, în caracterul ei personal. Asemenea Paştelui iudaic, Paştele creştin are o dimensiune personală majoră. Tot ce s-a întâmplat cu Hristos pe cruce, în mormânt şi în Înviere are de-a face cu noi. Totul a fost pentru noi, pentru oamenii însetaţi de neprihănire. Dar, în vreme ce postmodernismul ne învaţă că totul este relativ şi mitologic, sensul acesta direct şi personal se pulverizează. Nu e singurul caz, iar creştinismul este lovit sistematic.

2. [...]