de Erika Meister

studenta Media, anul II

“Există oare cineva care să mă iubească, să-mi audă strigătul disperat al inimii? Îi pasă oare cuiva de lacrimile mele?” sunt întrebările la care Ina nu are răspuns. Ea este o fetiţă foarte frumoasă, cu părul blond şi nişte ochi albaştri foarte sinceri şi pătrunzători. De câteva luni ea colindă străzile în lung și în lat. Mama ei îi promisese că vine imediat și că o va lua de acolo. Vremea a trecut, iar aşteptarea a fost zadarnică, deoarece din ziua aceea nu a mai văzut-o. Durerea din inimă persistă, tată și mamă nu are la cine zice. Ce fel de surprize neplăcute avea să-i mai pregătească viaţa? De ce a fost abandonată?

Din păcate, Ina nu este un caz unic. Mulți alți copii abandonați, cu inimi frânte de durere, părăsiți și lăsați în grija soartei se întreabă zilnic în speranța că cineva se va îndura de ei și le va răspunde la întrebări.

În România au existat dintotdeauna în fiecare an, zeci de micuţi abandonaţi în maternităţi care mai apoi erau duși la casele de copii. Din 1989 până în prezent, rata abandonului a cunoscut o creștere. Potrivit Autorității Naționale pentru Protecția Copilului (ANPDC), în prima jumătate a anului 2006, peste 1.000 de nou-născuți au fost părăsiți în maternități. Statistica întocmită de UNICEF arată că la sfârșitul anului 2005, peste 9.000 de nou-născuți au fost abandonați, iar față de 2008, cazurile de abandon au crescut cu 30%.

Ca o consecință a sărăciei, a problemelor de sănătate ale copilului sau a mamei, a nivelului scăzut de educaţie, lipsei sprijinului partenerului sau a familiei, numărul copiilor abandonați rămâne ridicat. România continuă să aibă cel mai mare număr de orfani din Europa. Oare de ce atâtea familii dezbinate, fără mamă și tată? Oncean Valeria spunea: “Copilăria este floarea vieţii.” Unde este copilăria lor? De ce e lipsită de linişte, dragoste, căldură şi chiar hrană? Ce vină au ei? Zilnic trăiesc în sărăcie, în foame și bătaie, umilință și batjocură.

Frigul va bate încet la ușa ta. În timp ce ei vor hoinări și își vor căuta un adăpost ferit de picurii de ploaie și de gerul care nu vor întârzia să apară, tu vei sta liniștit în casa ta încălzită, confortabil și poate în jurul unei familii fericite. Dar ei? Tu vei colinda străzile înghețate cu o haină groasă și papuci călduroși, ei vor avea probabil doar o cămășuță și pantofi rupți. În timp ce ei vor ronțăi poate doar o coajă de pâine sau poate nici pe aceea nu o au, tu ai parte de belșug de mâncare la fiecare masă pe care o servești. Oare când se va termina toată această suferință a copiilor abandonați? Vor avea ei parte de o familie? Ce viitor și nădejde au ei? Ne rămâne ceva de făcut?

Să ne rugăm! Dar, doar atât? Sfântul Josemaria Escriva spunea: “…rugăciunea ne dă toată forţa necesară pentru a duce la îndeplinire cele ce ne sunt cerute de Dumnezeu.” Fiind călăuziți de El nu vom putea trece nepăsători pe lângă copiii abandonați pe care îi întâlnim. Și eu și tu putem face mai mult decât o rugăciune pentru ei. Alege: îi ignori sau te implici?