de Iulia Tuns

Sărbătoarea Sfinţilor Arghangheli Mihail şi Gavril este celebrată de întreaga creştinătate ortodoxă în fiecare an pe 8 noiembrie. Anul acesta peste 1.370.000 de români care poartă numele celor doi sfinţi sau derivate ale acestora s-au pricopsit cu o zi de chef.

Sărbătoarea se aşterne peste enoriaşi la doar o săptămână după ziua morţilor în care rolul rugăciunilor înălţate pentru sufletul celor trecuţi în nefiinţă era covârşitor. Tradiţia creştină la mică distanţă de cea populară, conferă celor doi sfinţi puterea de a călăuzi sufletul spre rai. Titulatura de „sfânt” a fost atribuită unor îngeri ce în ierarhia lui Dumnezeu sunt inferiori oamenilor. Sfânta Scriptură se fereşte să dezvăluie numele acestor „îngeri ai Domnului”, cum îi numeşte. Pe îngerul Gavril îl găsim menţionat la vestirea naşterii lui Ioan Botezătorul, a Domnului Isus Hristos, în rest tăcere? Cumva pentru a nu încălca a doua poruncă? Arhanghelul Mihail este desemnat a fi „ocrotitorul poporului tău”, „căpetenia cea mai de seamă a îngerilor” şi protagonist în lupta cu balaurul din ultima carte a Sfintei Scripturi.

Mitologia populară crede că cei ce săvârşesc vreo muncă în ziua sfinţilor Mihail şi Gavril se vor chinui rău înainte de moarte. Nicio tradiţie însă nu specifică vreo abstinenţă de la băutură, chefuri şi daruri oferite petrecăreţilor.

Dacă sfinţenia pusă de rasa umană asupra prerogativelor îngerilor contrar Cuvântului scris, alături de aburii de alcool şi dezmăţul sunt normativa noastră atunci să curgă cu sfinţi. Pentru că oricum se adevereşte vorba românului înţelept: „până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii”.