Interviu cu pastorul Vladimir Pustan

interviu realizat de Iulia Tuns si Marius Ivonici

Sărbătoarea Cincizecimii este celebrată de creştinătate la 50 de zile după momentul Învierii Domnului Isus Hristos. Evenimentul pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli în urmă cu aproape 2000 de ani marchează începutul primei biserici din lume. Cincizecimea îşi are originea în sărbătoarea evreiască a roadelor sau a săptămânilor; cunoscută şi ca un timp de comemorare a momentului Sinai, în care Dumnezeu i-a înmânat lui Moise tablele legii. Noutatea Cincizecimii stă în reeditarea legământului dintre Dumnezeu şi oameni, de data aceasta unul scris nu pe table de piatră, ci în sufletele credincioşilor. Despre deosebirea duhurilor şi a manifestărilor ce le însoţesc, cauza izgonirii Duhului Sfânt din viaţa omului cât şi despre atitudinea necesară întâmpinării Cincizecimii vom afla din interviul realizat cu pastorul Vladimir Pustan.

I.T. Putem vorbi de manifestări ale Duhului Sfânt în Vechiul Testament, asemănătoare cu evenimentul Cincizecimii? Ar fi Elisei un caz mai aparte de umplere cu puterea transformatoare, miraculoasă a lui Dumnezeu?

V.P. Nu numai el, şi alţi oameni ai Vechiului Testament au avut asemenea manifestări, normale pentru lucrările la care au fost chemaţi. Acum nu trebuie să vorbim despre Elisei sau despre oamenii pe care i-a folosit Dumnezeu doar din poporul Său. Dacă stăm şi analizăm şi problema lui Cirus vedem că este una complicată, pentru că Dumnezeu îi spune acestuia “te-am încins înainte ca tu să mă cunoşti”. Şi aici se ridică o întrebare destul de grea chiar pentru teologi: Oare poţi să nu-l cunoşti pe Dumnezeu şi totuşi să fii umplut cu Duhul Sfânt? - pentru că în limbajul Vechiului Testament “te-am încins” aceasta însemna. Rămâne încă o problemă de rezolvat lucrul acesta. Cert este că pentru mulţi oameni ai Vechiului Testament cum au fost Samson, Elisei, şi alţii, pe care Dumnezeu i-a folosit, au trebuit să fie plini de Duhul lui Dumnezeu. Nu putem vorbi probabil de o lucrare în sensul înţeles de noi astăzi sau una Nou Testamentală, dar putem vorbi despre o lucrare sporadică, dar şi eficientă a Duhului Sfânt în Vechiul Testament.

A vorbi despre Dumnezeu în Noul Testament a fi unul permisiv numai în ce priveşte problema lumii nu şi a darurilor spirituale sau a celorlalte manifestări mi se pare a nu fi corecţi în ceea ce priveşte lucrarea lui Dumnezeu şi a Duhului Sfânt. Eu cred că lucrarea Duhului Sfânt este aceeaşi, nu se schimbă, este promisiunea lui Hristos înainte de a pleca la cer, este fundamentul pentru care există biserica. Personal eu vin dintr-o biserică penticostală, în care am învăţat că botezul cu Duhul Sfânt ar fi mântuitor; acestă doctrină a făcut foarte mult rău. Pentru că botezul cu Duhul Sfânt nu este spre mântuirea oamenilor, ci este spre echiparea, slujirea lor eficientă. Aici va trebui să mai lucrăm şi noi penticostalii, şi cei baptişti care trebuie să permită mult din manifestarea Duhului Sfânt în bisericile şi lucrarea personală a fiecăruia dintre ei. Probabil va trebui ca în anii care vin noi teologi, viitorii teologi să poată să găsi o poziţie comună, biblică şi practică a acestei lucrări. Deocamdată ştim foarte mult despre Duhul Sfânt, mai puţin punem în practică sau de obicei există manifestări în care e multă practică şi de multe ori n-avem un fundament biblic. Probabil că manifestările Duhului Sfânt de astăzi sunt privite cu reticenţă datorită exagerărilor sau a lucrurilor nebiblice pe care le vedem.

I.T. Se manifestă Duhul Sfânt astăzi ca în vechime? Dacă ne amintim de momentul botezului Domnului, Îl vedem în chip de porumbel sau în forma limbilor de foc la Cincizecime. Mai există manifestări de genul acesta astăzi sau Duhul Sfânt este mai tăcut? 

V.P. Eu cred că totul e o problemă de percepţie personală, pentru că dacă ne hotărâm să spunem că “NU se manifestă” s-ar putea chiar să nu avem parte de asemenea lucruri. Am învăţat din experienţă şi în mod special din Sfânta Scriptură că acestea sunt lucruri pe care trebuie să înveţi să crezi că există. Dumnezeu va da această lucrare supranaturală acelor oameni care cred. 

I.T. Credeţi că Duhul Sfânt a fost dat pentru împlinirea Marii Trimiteri, adică fără de El n-o putem împlini?

V.P. Nu, nu cred. Dacă facem o diferenţă între cei care predică Evanghelia astăzi, ea se poate face doar bazată pe legătura directă cu Duhul Sfânt. Pentru că şcolile sunt toate bune, avem la ora actuală acces la multă informaţie; diferenţa faţă de ceea ce se întâmplă pe teren e dată de prezenţa Duhului lui Dumnezeu în omul acela, dacă lucrarea e însoţită de putere, semne, minuni.  

I.T. Cum vedem Duhul Sfânt într-un om şi cum ne dăm seama că a plecat din el?

V.P. Roada. Mie mi se pare că am început să neglijăm lucrul acesta, mi se pare că manifestările exterioare cum ar fi vorbitul în alte limbi sau altceva ar fi mai importante. Acestea pot fi confecţionate, să nu uităm că şi în bisericile satanice se vorbeşte în alte limbi şi parcă ne derutează lucrul acesta. A vorbi în alte limbi nu este apanajul exclusiv al lui Dumnezeu. Pentru că în Faptele Apostolilor, Luca spune: Ei vorbeau în alte limbi după cum le da Duhul să vorbească”, înseamnă că există şi o altă vorbire, din mintea omului sau din altă parte. Deci a lua numai un semn exterior şi a neglija roada cum se întâmplă astăzi cred că este o aberaţie. Dovada faptului că Dumnezeu este într-un om este dată de faptul că omul respectiv are roada Duhului Sfânt. În momentul în care omul nu mai rodeşte în roada Duhului Sfânt, nu mai are Duhul lui Dumnezeu în el.

I.T. Deci vreţi să spuneţi că Duhul poate veni şi pleca? Este ceva ce şi în Vechiul Testament se experimenta, când Duhul venea peste oameni, cum ar fi exemplul din Judecători şi după aceea îi părăsea când făceau fapte rele. Acelaşi lucru se întâmplă de fapt şi azi?      

V.P. Sunt convins. Pentru că nu putem neglija ceea ce spune Iacov, şi anume, un izvor nu poate da şi apă dulce şi apă amară. De asemenea, Dumnezeu este cel care spune că noi suntem Templul Duhului Sfânt, prin Pavel, şi nu putem avea un Templu al Duhului Sfânt şi să trăim într-o fire neschimbată, păcătoasă. Eu cred că botezul cu Duhul Sfânt poate să vină înaintea botezului în apă, dar niciodată înaintea naşterii din nou. Naşterea din nou este obligatorie pentru a ajunge în ceruri, şi este necasară botezului cu Duhul Sfânt. Dacă nu există roada Duhului Sfânt toate celelalte lucruri trebuie luate cu destulă reticenţă.

I.T. Dar în momentul primirii lui Hristos în inimă, când un credincios ia această decizie, nu primeşte Duhul Sfânt?

V.P. Ba da. Nu vorbesc de persoana Duhului Sfânt, ci de lucrarea Lui în credincios.

I.T. Adică o nouă umplere?

V.P. Nu, nicidecum. Eu privesc lucrurile din punct de vedere tehnic în felul următor: noi suntem alcătuiţi trinitar: trup, suflet şi duh. Dumnezeu este Triunic; în capitolul 14 din Evanghelia după Ioan se spune că atunci când îl primim pe Dumnezeu, toată Sfânta Treime coboară în noi, în duhul nostru. Botezul cu Duhul Sfânt nu este din exterior spre interior, ci din interior spre umplerea celorlalte camere ale vieţii.Toată Sfânta Treime coboară la naşterea din nou în duhul nostru În momentul în care vreau ca Dumnezeu să lucreze mai mult în mine, trebuie să deschid şi camera sufletului şi camera trupului.

I.T. Şi această deschidere cum se poate realiza?

V.P. Prin rugăciune, dorinţă, perseverenţă, printr-o viaţă sfântă dedicată lui Dumnezeu, pentru că Sfânta Scriptură spune că dacă va dori cineva aceste lucruri, dacă va înseta, le va primi. Pentru că dacă nu ţi-e sete Dumnezeu nu va da Duhul Său ca botez, ca manifestare a darurilor spirituale într-un tip comod şi plictisit. Botezul cu Duhul Sfânt e eliberarea celorlalte camere.

I.T. Ce înţelegem prin menţionarea lui Matei că toate vor fi iertate oamenilor, cu excepţia hulei împotriva Duhului Sfânt?

V.P. Duhul Sfânt este venit în primul rând să convingă oamenii că sunt păcătoşi. Eu cred că toţi oamenii vor ajunge în cer pe baza sângelui lui Isus Hristos şi că au crezut în jertfa lui sau vor merge în iad pentru că au murit în negaţia Duhului, care i-a conştientizat de nevoia lor de pocăinţă. Consider că hula împotriva Duhului Sfânt este neacceptarea lui Isus Hristos în viaţa noastră, scoaterea Duhului Sfânt pe uşă, afară.

I.T. Doar atât?

V.P. Da. Pentru că a nu crede într-o prorocie când Isus Hristos a spus să cercetăm orice duh mi se pare că este un mai mare păcat decât a lua tot ce zboară ca fiind bun. Trebuie să cercetăm mai ales că vor veni hristoşi falşi, vor veni tot felul de manifestări pe care şi satana le poate fabrica. Trebuie să înţelegem că un om este botezat cu Duhul Sfânt când are roada Lui şi huleşte Duhul Sfânt când nu acceptă nu lucrarea Duhului Sfânt, ci lucrarea de mântuire în viaţa lui. Duhul Sfânt va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata. Rolul principal al Duhului Sfânt în privinţa credincioşilor este să-i călăuzească în tot adevărul, ca să le fie ajutor în viaţa de slujire, de ducere a Evangheliei mai departe. Eu nu pot să înţeleg cum un om botezat cu Duhul Sfânt n-a câştigat niciun suflet.

I.T, Deci aceasta ar fi una dintre evidenţele prezenţei Duhului în viaţa cuiva?

V.P. 100%, sigur. Numai că este prea grea pentru noi, mai bine vorbim în alte limbi decât să aducem un suflet la Hristos.

 I.T. Şi totuşi sunt creştini la care dacă ne uităm, afişează o vorbire şi un comportament bun, lasă impresia că sunt cu adevărat ceea ce par a fi. Cum putem spune că n-au eticheta Duhului în ei?

V.P. Eu nu pot să spun asta, vorbim de creştinii călduţi eventual sau oamenii morali. Sunt mulţi oameni morali, dar moralitatea nu te scapă de iad, ci te scapă eventual de închisoare sau îţi oferă prestigiu în societate. Sunt atei foarte morali în esenţă. A judeca lucrurile numai prin prisma aceasta, nu este suficient. Avem foarte mulţi creştini căldicei în biserica noastră, despre care Isus Hristos spune că mai bine ar fi fost reci. A fi într-o biserică nu înseamnă a fi mântuit neapărat. Sunt oameni care l-au primit pe Dumnezeu la nivelul minţii, ştiu că n-au voie să facă una şi alta. Creştinismul nu înseamnă numai abstinenţă sau fapte bune. Creştinismul înseamnă o cuplare la puterea Duhului Sfânt, o dragoste neţărmurită pentru Isus Hristos, o ascultare a marii porunci. Dacă n-ai smuls un suflet din iad, ce bucurie creştină să mai ai în viaţă? Indiferent cât transpiri într-o seară la stăruinţă sau stai şi strigi două ore până răguşeşti, nu vei cunoaşte niciodată bucurii mari ca aceea de a smulge un suflet din iad. Aşa cred eu.

I.T. La Cincizecime, Duhul Sfânt s-a manifestat prin vorbire în limbi pe înţelesul celor care nu erau de aceeaşi limbă cu apostolii. Acum, manifestarea vorbirii în limbi nu este înţeleasă de multe ori nici măcar de cei care o au. De ce există această deosebire?

V.P. Nu ştiu. Probabil că din puţina învăţătură biblică pe care o au oamenii. Personal în lucrarea de pastoraţie am întâlnit oameni care au vorbit în limbi cunoscute şi n-aveau de unde să ştie engleza. Am vorbit cu fraţi din Anglia cărora le-a vorbit o femeie care n-avea decât doi ani de şcoală.

I.T. Deci să înţelegem că acela ar fi un dar al vorbirii în limbi autentic, vorbirea într-o limbă coerentă, a unui alt popor?

V.P. Toate pot să fie daruri coerente, dar n-am putea gândi că vorbirea în limbi trebuie să fie într-o limbă cunoscută. Biblia nu ne permite să gândim lucrul acesta. Pavel spune pot să fie limbi cereşti, îngereşti; el nu se referă defel la limbi cunoscute, n-a spus limba aramaică sau altele, ci limbi îngereşti. Eu cred că aceasta ar trebui să fie de mai puţină importanţă decât motivul pentru care vorbim într-o altă limbă. Numai ca să arătăm că suntem botezaţi cu Duhul Sfânt? Vorbirea în alte limbi cred că-şi are rostul la rugăciunea în cămăruţă, în odăiţă, dar a face din ea un sport, evaluând cine vorbeşte mai mult, să ne batem dacă vorbim sau nu coerent, nu e bine. Aceasta ţine mai mult de capacitatea învăţătorilor biblici de a-şi învăţa oamenii din biserică. Ori a învăţa pe oameni să  vorbească în alte limbi, cum am auzit şi am văzut cu ochii mei mi se pare o prostie. Exact cum ai săruta pe cineva fără să iubeşti.

I.T. Sărutarea lui Iuda.

V.P. Da

 I.T. Aţi menţionat Templul Duhului Sfant. Ce implică din partea unui credincios să fie un Templu al Duhului Sfânt?

V.P. Să fie un om pocăit, să fie un om aproape de Dumnzeu, să fie un om care să trăiască frumos pentru Isus Hristos, un om care să-și curățească viața, pentru că trupul nostru trebuie curățit. Sunt multe gânduri la nivelul minții, toate trebuie curățite. E nevoie de o apropiere de Domnul, gândindu-ne că purtăm o responsabilitate foarte mare când avem un asemnea oaspete în casă, nu? Trebuie să ai alte maniere când Îl ai pe Dumnezeu în casa ta. Dacă ar fi în casa ta regele sau președintele țării bănuiesc că n-ai mânca cu mâinile și n-ai sta cu cizmele de cauciuc murdare în fața lui. Cu atât mai mult când Îl ai pe Dumnezeu ca oaspete.

 I.T. Cine face conștientizarea de starea de păcat? Duhul Sfânt sau conștiința omului?

V.P. Duhul Sfânt, pentru că în contextul creștin am trecut dincolo de epoca conștiinței, dispensațiunea conștiinței. Noi am trecut  în acel timp în care Dumnezeu se manifestă în conștiințele noastre. Nu știu sigur ce va fi cu negrii care n-au auzit niciodată de Dumnezeu. În momentul în care auzi Cuvântul, El trebuie să te convingă de asta, e o luptă pentru sufletul tău.

I.T. Atunci Duhul Sfânt îl primim în momentul acceptării lui Hristos în viață și rămâne cu noi, iar dacă vrem să ne implicăm în lucrarea lui Dumnezeu pentru a împlini Marea Trimitere avem nevoie de o reumplere?

V.P. Da. Sau o reașezare a priorităților în viață. “Doamne îți dau tot”, adică dedicarea completă înseamnă pentru mine botezul cu Duhul Sfânt. Trup, suflet si duh.

I.T. A fost evenimentul pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli sub forma unor limbi de foc unul singular, unic, valabil doar pentru ei?    

V.P. Nu. Dumnezeu este actual. În momentul în care considerăm că nu mai este actual, nu mai avem nici o șansă de merge mai departe cu El. Un Dumnezeu istoric nu ne este de niciun folos. Un Dumnezeu cu care n-am umblat de dimineață, pur și simplu e o statuie.

I.T. Să rezumăm atunci. Ce reprezintă Cincizecimea?

V.P. A fost o sărbătoare istorică evreiască la care Dumnezeu a altoit una creștină. Sărbătoarea aceasta este una a roadelor, deci este o sărbătoare a practicii. Nu putem celebra sărbătoarea roadelor fără rod. Rusaliile trebuie să ne umple de responsabilitate și rușine, dacă n-am adus niciun rod.

I.T. Rod, adică un suflet…

V.P. Măcar un suflet. Rusaliile înseamnă un snop. “Doamne, ți-aduc și eu ceva, nu vin cu mâinile goale”. Nu mai cântăm: “Eu n-am ce-ți da, eu n-am ce-ți da”.