În urmă cu un deceniu, Daniel Zafiris, atacantul echipei Petrolul Ploieşti, spunea brusc adio fotbalului. Avea doar 28 de ani şi se hotărase să înceapă o nouă viaţă, cea a credinţei. În urmă cu doi ani şi jumătate, împreună cu mai mulţi colaboratori, fostul fotbalist a reuşit să tipărească, în premieră mondială, “Noul Testament pentru sportivi”. Acum, Daniel Zafiris lucrează la un alt proiect de anvergură: “Biblia pentru sportivi”. “La fel ca şi în cazul Noului Testament,“Biblia pentru sportivi” este traducerea exactă a Scripturilor şi la care adăugăm poveştile unor sportivi de renume, care au ales să facă totul în numele credinţei”, explică Daniel.

Ai avut o carieră pe care mulți și-ar dori să o aibă, cea de fotbalist. Cum ai început această carieră?

Visul copilăriei mele a fost acela de a ajunge fotbalist în prima divizie a ţării, acolo unde mi-era aproape imposibil să realizez cum va fi, dacă va fi . M-am înscris la vârsta de 10 ani la echipa Petrolul Ploieşti şi am început să alerg an după an spre împlinirea visului meu. Deşi nu a fost uşor, au trebuit luni, ani de muncă, de sacrificii, peste 8 ani aveam să debutez la formaţia Petrolul, în faţa unui stadion arhiplin, înfruntând echipa Steaua, care cu un an înainte câştigase Champions League.

Povestește-ne mai multe despre viaţa ta şi cum ai ajuns să Îl cunoşti pe Dumnezeu?

În perioada când jucam în Iaşi la echipa Politehnica am întâlnit un jucător creştin care mi-a vorbit despre Domnul într-un mod personal; toate acestea au fost momente prin care Dumnezeu a vrut să-mi arate că nu trăiesc doar pentru sport, bani, faimă, ci că sensul vieţii constă în a-L cunoaşte pe Dătătorul ei. Fotbalul era dumnezeul meu, iar Dumnezeul cel adevărat, practic trebuia să fie Cel care să mă ajute să ajung un fotbalist cunoscut, apreciat, cu mulţi bani şi faimă. Într-o zi de ianuarie a anului 1991 mi-am dedicat viaţa lui Dumnezeu şi L-am rugat pe El să mă conducă în fiecare zi, pentru că am realizat că după 22 de ani trăiţi până atunci, atunci “viaţa fără Dumnezeu este ca un meci de fotbal fără minge”. Adică fără sens.

Care a fost cea mai mare performanţă din cariera ta de fotbalist?

După ce am absolvit Facultatea de Sport, am revenit în Ploieşti, oraşul meu natal, la echipa Petrolul. Am plecat la Iaşi pentru a mă forma ca jucător, dar aici Dumnezeu m-a găsit şi m-a format ca ucenic al Lui. Cu ajutorul Lui, în anul 1995, am câştigat Cupa României la fotbal, în una dintre cele mai dramatice finale care s-au desfăşurat în România. Majoritatea ziarelor au scris: “Dumnezeu a fost cu echipa Petrolul Ploieşti!“ Victoria a rămas cu atât mai importantă, cu cât a fost obţinută împotriva tuturor celor care nici nu doreau, nici nu credeau că Petrolul va putea caştiga acel meci. Realitatea este că Dumnezeu se implică în viaţa fiecărui copil al Său, în cel mai neînsemnat compartiment ai vieții.

Erai în perioada de glorie, când mulţi fotbalişti caută să ajungă cât mai sus. Tu ai ales altceva. Ne poţi povesti ce ai găsit aşa de preţios încât ai renunţat la glorie şi bani pentru acel ceva ?

Domnul mi-a schimbat viaţa, iar fotbalul a fost slujba mea dată doar pentru o vreme. În anul 1997 am renunţat la faimă, la bani, pentru a deschide în România un proiect de misiune printre sportivi intitulat “Sportivi în Acţiune”. Povesteşte-ne mai multe despre lucrarea ta cu sportivii. Din anul 1997 am intrat în misiune, lucrând cu organizația Campus Crusade for Christ, iar din anul 2000 am reușit, cu ajutorul

Domnului, să înfi ințăm proiectul “Sportivi în Acțiune”, în cadrul acestei misiuni. Pentru că am fost sportiv și m-am confruntat cu aceleași întrebări legate de sport, viață, veșnicie, întrebări cu care se confruntă mulți sportive sau tineri care doresc să practice un sport, proiectul “Sportivi în Acțiune” încearcă să fi e cadrul în care astfel de întrebări pot găsi răspunsuri obiective și de un real folos. Prin întâlnirile, conferințele, seminariile, studiile, materialele de care dispunem, proiectele și competițiile sportive pe care le organizăm la nivel local sau național, încercam să promovăm valorile moral-creștine într-un mod simplu și direct în viața și activitatea tuturor acelora cu care lucrăm.

Cunoşti şi alţi sportivi din lume care sunt creştini dedicaţi lui Dumnezeu ?

În lume sunt mulţi sportivi creştini care încearcă să ducă lumina lui Hristos acolo unde Domnul i-a aşezat. Aceşti sportivi au o relaţie personală cu Dumnezeu şi nu le este ruşine de asta. Chiar dacă de multe ori se râde pe seama lor, chiar dacă sunt ocoliţi şi nu sunt invitaţi în locuri şi la întâlniri “selecte” datorită credinţei lor deranjante, lucrul cel mai important este că din perspectiva Cerului ei sunt nişte învingători nu doar în competiţia sportivă, ci mai ales dincolo de ea! Ca şi exemple de sportivi creştini aş enumera pe: Kaka, Jorginho, Tafarel, Lucio, Edmilson, Ze Roberto, David Robinson, Michael Chang, Jason Robi.

În încheiere vreau să-ți mulțumesc pentru timpul acordat și am să te rog să lași un mesaj tinerilor care vor să urmeze o carieră sportivă.

Sportul nu trebuie privit ca un scop în sine, ci doar ca un mijloc de a trăi și de a vesti Evanghelia. Dacă cineva nu este gata să plătească acest preț, mai bine să se oprească înainte de a face lucruri greșite. Pe tineri îi sfătuiesc să nu se joace cu credinţa sau cu Dumnezeu. Sunt multe lucruri cu care te poţi “juca”. Eu “m-am jucat” 18 ani cu o minge de fotbal (fiindcă asta a fost slujba mea şi mă bucur că am avut-o), dar când m-am întors la Domnul, am învăţat să iau în serios Biblia, să-L cunosc pe El, să trăiesc cu El, să-L mărturisesc pe El, acolo unde Dumnezeu m-a aşezat. Vrei să fii un învingător, un campion? Atunci trăiește ca un adevărat campion!

de Petrică Muntean